dragostea este apa limpede si curata a marii, este cerul perfect
albastru, este limita dintre ratiune, pacat si contopire de suflet,
este o bataie puternica, perfect incadrata in pieptul nostru,
este epiderma, vena, celula, aorta si creier, este sublima, este
viata si moarte
dragostea ne invata sa iertam, sa fim mai buni sau mai puternici
ne arunca de la o limita la alta, ne vindeca si ne daruieste aer
proaspat
dragostea e simpla sau complexa, stabila sau instabila, copilareasca
sau matura
dragostea ne umple sau lasa in urma ei, un gol imens
sunt in sufletul tau, atat de limpede si simpla
sunt in mintea ta, asa cum ai invatat sa ma iubesti
cauta in inima ta, in cel mai profund colt de tine
ochii ei se lovesc puternic in diminetile
in care nu ne trezim impreuna, cand degetele
mele alearga in cautarea onduleurilor jucause
din parul moale si lenes cu miros inconfundabil
trupul fin asezat intr-o parte
sculpteaza o usoara paranteza flamanda
de priviri si vesnicia buzelor mele
pielea ei maslinie infipta-n cortul
gandurilor mele imbraca pasiuni dorinte
si ce-a mai ramas necontenit de atins
erotismul degetelor ei este nedefinit
cand se pierde pe intreaga suprafata
a trupului meu atintit si dependent
de miscarile ei perfect circulare.
privirea-i este calda si copilareasca cand
se rataceste printre ritmii inimii mele
iar eu renasc ori de cate ori
linia vietii se termina de fiecare data
in partea stanga a pieptului ei
alaturi de ea fericirea este
o primavara imbibata in miros de lacramioare
cerul de-un albastru perfect
cupluri plimbandu-se de mana prin parcurile verzi
copii zburdand in jurul blocurilor
bratele soarelui si ploi de stele
drum cu sens unic - cand limitele tale despart
gene de sprancene
cand tigara-mi ramane teapana intre degete
atunci cand esti suparata pe mine
cand parul tau se increteste asemenea
unor valuri de matase
cand privirea ta imi inteapa vena cu vena
formand o mare de iubire
drum cu prioritate - cand buzele tale
se prind ca ciorchinii de pielea gatului meu
cand piciorusul tau fin, usor pictat in perfectiune
sta arcuit atunci cand speli vasele
cand te-ai contopit cu toamna, in viata mea
cand iti infigi tocurile degetelor
in carnea mea alba si primitoare
cand dansezi, si coapsele tale tremura
obraznic sub rochitele mulate
cedeaza trecerea & stop
cand esti nervoasa
cand tipi la mine
cand tragi cu tupeu din Vogue Arome
cand ma vrei
cand ma ai
cand iti infigi degetele in parul meu
ca o leoaica, stapana pe propria-i prada
cand dragostea noastra
e perfect proportionala
inimilor noastre
1.
din copilarie s-ar spune ca am o slabiciune pentru toamna,
s-ar spune ca soaptele-mi cos firicele din luna decembrie
cand toti copacii se simt singuri si-as vrea sa strang
in palme macar o mana de om singur si sa-i prind in fiecare
deget cate-o pagina din mine, neavand nevoie de vreun semn
sa-i readuca aminte la ce numar a ramas dar majoritatea
fie se incurca si o iau de la capat, fie li se pare prea
groasa cartea si aleg alta, fie printre randuri vor zice:
"nu inteleg, mi se pare o enigma"
and by the way, au cei de la Enigma o piesa tare, preferata
mie "shadows in silence", pe care o ascult cand e prea mare
zgomot in jurul meu si fac pariu cu tine, cititorule, ca
nimic nu e mai calm decat linistea zgomotelor, tipetelor
s.a.m.d
2.
am observat ca toti oamenii din juru-mi au mersul diferit
si-am ajuns la un rezultat: un mic handicap al caracterului.
toata lumea asteapta sarbatorile natale, viseaza la braduti
inalti si incoronati cu podoabe, fie argintii, fie rotunde
de cristal. unii se gandesc de pe cand vor merge la
cumparaturile pentru anul nou, la cozile infernale de prin
supermarketuri sau hypermarketuri, copii fac listute cu
numeroasele cadouri ce vor sa le primeasca pe langa poeziile
pregatite lui mos craciun. unii isi planuiesc diferite date
pentru o fuga, doua la munte imbulzindu-se totusi
pe la cota 2000. ma opresc aici pentru ca un gand trage
alt gand de maneca: "oare ziua
de maine ce-mi mai rezerva?"
m-a intrebat cineva intr-o zi: "ce este iubirea?" si am
raspuns:
iubirea de fapt are o definitie doar in subinconstientul
oamenilor diferiti, in ratacirea firelor de par sub
atingerea degetelor persoanei iubite, in lumina ochilor
cand ti-a spus "buna dimineata", in soaptele cu care iti
mangaie obrajii tristi, uscati sau veseli, in pozitiile
prin care faceti dragoste, in strangerea de mana printre
alti oameni sau la cumparaturi, in umarul pe care-ti pleci
lacrimile, problemele de serviciu, scolare sau familiale.
iubirea nu are o definitie oameni buni. nu se explica, nu
se justifica, nu se masoara, nu se cantareste, nu se judeca
se simte, se respira si se traieste.
intrebarea suna altfel:
"iubirea se alimenteaza sau ne alimentam noi cu ea?"
3.
intr-o seara ascultam o piesa de-a lui Bruce Springsteen -
"streets of Philadelphia" si pasii ma indreptau spre jaluzele
verticale de la camera mea, fruntea mi se lipea de aburii
geamului, palmele picau grele pe strazile orasului, iar
luminitele de 1 decembrie imi masura bataile inimii si respiratia
calma iar pupila ochilor se dilata odata cu gandurile mele
spre nicaieri. mi-am asezat greutatea inimii pe parchetul
rece, mi-am strans genunchii la piept si am zambit larg
cerului asteptand sa-mi faca macar cu ochiul o steluta.
si daca-ti spun ca soarele a prins forma obrajilor tai matinali pictati in boabe de cafea tu sa ma crezi ca tineretea umerilor tai sta dezgolita in bataia aglomeratiei de la fereastra ochilor tai sordind negrabita din cafeaua unei zile noi iar manichiura ta usor crescuta isi aranjeaza visele prin parul modest ciufulit
si daca-ti spun ca pielea ta are culoarea laptelui prelingandu-se lenesa in tinuta de job tu sa ma crezi ca mintea mea este direct proportionala cu pasii tai marunti si grabiti spre cel mai apropiat mijloc de transport in care-ti bagi si scoti ca iar ti-a luat mult pana sa-ti faci un test pe facebook
si daca-ti spun ca nu-mi doresc decat ca privirea mea sa se izbeasca de recele ochilor tai tu sa ma crezi ca vreau sa adormi in bratele mele macar o noapte
n-am mai scris atat de demult pe acest blog.. incat incepusem sa uit de existenta acestuia. am inceput sa am o viata destul de incarcata, si aici ma refer din toate punctele de vedere. e un haos continuu de luni pana duminica si simt ca nu mai apuc sa-mi odihnesc oasele si carnea. dar imi place, ca mintea mea lucreaza in 3 schimburi si este busy tot timpul. merg la job, apoi fuga la cursuri, iar weekend-ul este rezervat distractiei.
acest inceput sa saptamana a fost groaznic, si zic asta pentru ca luni (ieri, 28 septembrie) a avut loc decesul unchiului meu, pompa care ajuta servo directia masinii s-a bulit si va trebuie sa scot din buzunar in jur de 2600 lei (adica 26 de milioane). avem o viata si trebuie sa simtim asta, ca sa nu mai citez alte persoane.
de oameni nu mai zic. m-am obisnuit cu dezamagiri, cu pretentii absurde sau reprosuri. trec foarte agale si rece pe langa unele fapte pentru ca a-si innebuni din nou si ma gandeam, ca nu imi mai permit luxul asta.
nu sunt omul perfect acestei lumi, nici nu vreau sa fiu omul perfect.. dar incerc sa fac lucrurile sa mearga, incerc sa fiu eu.. asa cum ma vad ai mei, cum ma vad prietenii, colegii sau profesorii. incerc sa fiu un om calculat, echilibrat emotional, puternic, pentru ca mi-am dat seama ca numai asa putem supravietui "accidentelor" din viata de zi cu zi.
.. and i need something, i need a short vacantion, i need BRASOV! si credeti-ma ca abia astept sa ajung iarasi pe acele meleaguri
va las o piesa care se contopeste perfect cu starea mea emotionala si va respir un: sa aveti o saptamana cat mai usoara si mai nesalbatica.
