ochi albastri

astazi e liniste iar orele se scurg
mohorate in jurul taliilor noastre
masinile pocnesc si inconjoara toamna
orasului
inima ta bubuie in boxele sistemelor solare
doar mana ta sta atat de cuminte intre noi
incat ochii se dilata spre toata
dragostea ce-o simti mai mult sau putin
pentru mine.

emotia ta se prelinge deseori pe umerii
nostri dezveliti in amurgul zilelor
petrecute impreuna
iar dorinta de a ne alege o ploaie de stele
ne tranforma ratiunea in fiori si sentimente
lipindu-ne buzele de luceferi
carul mare si-un renault rosu in care
ne fumam planurile de viitor
ne mangaiem fruntile imaginandu-ne
cum ar fi fost daca ne-am fi cunoscut
mai demult.

degetele tale par uneori perfecte
coloanei vertebrale
parul tau balai mangaie necontenit
pielea mea singura brodata cu riduri
ale trecutului in care mi-am dorit
de multe ori sa ma mai nasc odata.

sunt clipe in care oamenii se misca
in alti timpi in jurul meu iar strazile
pe care-si tatueaza pasii
benzele si semnele de circulatie
prind anumite forme bizare.

ma asez intr-un punct din tine
cu bratele intredeschise
ratacindu-mi capul intr-o parte si alta
iti legan fericirea odata cu cerul
te opresti mirata cu albastrul marii
in ochii tai mari si calzi iar
buzele tale tremurand ma intreaba:
"ne mai vedem si maine seara?"