avem multe cuvinte de spus, dar poate prea putine de ceea ce simtim cu adevarat. deseori, trecem poate, prin suficient de multe stari emotionale, psihice, sau cum va vine mai usor sa le numiti si pun pariu ca fiecare dintre voi, va intrebati "de ce trebuie sa mi se intample tocmai mie?", apoi intrebati in stanga si-n dreapta, disperati dupa un raspuns, o cale, o lumina, oricat de mica ar fi ea. niciodata n-o sa gasiti raspunsul la aceasta intrebare, la absolut nimeni pentru ca suntem singurii care putem iesi din acest "labirint" al vietii si stim foarte bine ca genul asta de intrebari ne vor urmari tot timpul. vorbeam cu cineva aseara despre acest aspect, despre faptul ca probleme vor fi oricand, indiferent de tipul acestora, intrebarile nu se vor opri niciodata si cel mai mare secret, este sa acceptam ce se intampla in jurul nostru, sa nu fugim de probleme financiare, sentimente, obligatii.. si tot asa.
stiu ca uneori, ne-ar fi poate mai bine sa ne rupam de realitate, sa fim simpli, sa nu iubim, sa nu visam, sa traim in pustietate, sa nu luptam cu nimeni.. nici macar cu noi insine ; oare cum ar fi ?!
sunt atatea de spus, sunt brate cu deschideri diferite, sunt inimi ce se diferentiaza prin altfel de batai, sunt oameni calzi cu priviri triste, suntem noi.. atat de
departe , iar asta, chiar incepe sa doara
crede-ma ca intrebarile vin mereu, raspunsurile nu mereu dar vin si ele si nu neaparat prin vorbe dar si prin fapte ...cel putin mie mi se intampla si tind sa cred ca a meritat sa-mi pun aceste intrebari pana acum ... raspunsurile vin treptat si vorba aia "Stie D-zeu de ce le face asa" ... Ce e intr-adevar dur?! Departarea! Te cred ca ti-e dor ...
RăspundețiȘtergere